Watch videos with subtitles in your language, upload your videos, create your own subtitles! Click here to learn more on "how to Dotsub"

Marturia familiei Cameron

0 (0 Likes / 0 Dislikes)
M-am născut într-o familie de credincioşi şi am frecventat biserica regulat, în pofida faptului că părinţii nu mă însoţeau de fiecare dată. Am devenit credincios în jurul vârstei de 10 ani când am început să percep oarecum lumea înconjurătoare cu mintea unui copil de vârsta mea şi m-am convertit La liceu am fost un elev de mijloc. Veţi fi surprinşi să auziţi că în SUA, la liceu fiind, cel puţin pe timpul anilor când eram elev, nu-mi lua mai mult de o oră să-mi pregătesc temele pentru acasă Eram deştept, dar cerinţele de atunci erau la un nivel mediocru. Prima facultate la care am intrat a fost la Universitatea North Western College şi acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea soţie. Invăţam în Los Angeles şi studenţi fiind, ne urcam mai mulţi în maşină şi, pentru a economisi banii, obişnuiam să călătorim fără popasuri. Când eu conduceam, ea mă ţinea treaz, apoi alţii conduceau şi noi dormeam. Astfel puteam să ajungem în 48 ore din oraşul Los Angeles, statul California în Mineapolis, Minesota. După absolvirea facultăţii am decis să predau ca profesor universitar, şi, din fericire, am obţinut bursă. Ne-am mutat din California, unde locuiam, în Colorado, care s-a dovedit a fi un oraş drăguţ, Am absolvit într-un timp restrâns, ceea ce s-a dovedit mai târziu a fi o greşeală Mi-a luat doar doi ani, pe când, în mod obişnuit, îţi ia doi ani şi jumătate sau trei pentru finisarea studiilor. Aceasta înseamnă că nu am avut şanse să ader la mai multe asociaţii profesioniste, ceea ce ar fi fost important. În schimb am avut parte de alte binecuvântări: a apărut primul nostru copil, apoi am obţinut primul post de profesor universitar. Primul copil a fost o fetiţă, ca la moment să avem trei copii: un băiat şi două fete. În anul 1980 am început să cercetez, într-o formă incipientă, asupra întrebării „Ce va schimba societatea noastră?”. Analizam fenomene ca homosexualitatea, avortul, eutanasierea, Mi s-a părut că homosexualitatea ar avea o pondere. În acea perioadă a vieţii mele au avut loc două lucruri majore. Primul lucru a fost să fiu numit în calitate de martor-expert pentru Judecătoria statului Texas într-un proces judiciar naţional.A fost prima mea experienţă de a fi în tribunal. Am avut privilegiul faţă de oponenţii mei , membrii cărora erau de la Kinsey Institute. Cercetarea mea, care fusese publicată într-o revistă de talie medie, m-a condus spre această poziţie Am fost iniţial surprins de ce am fost eu chemat. Am cercetat toată literatura disponibilă la acel timp, urma să reprezint statul Texas şi o universitate importantă. Mă întrebam de ce oare am fost chemat de la Universitatea din Nebraska să depun mărturie în favoarea Universităţii Texas A&M? S-a dovedit că nimeni de la Universitatea Texas A&M nu dorea să depună mărturie împotriva drepturilor homosexualilor pentru că le era frică. Am câştigat procesul şi mă simţeam împlinit. Am fost surprins de cei de la Kinsey Institute, care au făcut o cercetare insuficientă, dar care s-au comportat neglijent cu privire la ceea ce au raportat şi ce nu în proces, ei fiind experţii de cealaltă parte. Apoi am fost surprins că nici un alt profesor universitar nu a venit să mă susţină. Oricum eram fericit de victorie. Am plecat acasă în Lincoln, Nebraska. Dar la câteva luni după acest proces un nou proces cu privire la drepturile homosexualilor a fost lansat la Curtea Judecătorească a oraşului nostru. Am fost ales să conduc opoziţia şi să cer ca cetăţenilor oraşului să li se ofere dreptul să voteze cu privire la acest subiect. Astfel am avut o competiţie politică care a durat şase luni şi, prin care, se punea întrebarea dacă Nebraska, fiind un stat destul de conservativ, iar oraşul Lincoln, unul relativ conservativ, era de acord sau nu cu aprobarea drepturilor homosexualilor. urma să se răsfrângă asupra domeniului angajării şi altele, şi, chiar era mult mai avantajos dacă erai homosexual ca să poţi fi angajat Am câştigat procesul (4:1) şi opoziţia a fost înfrântă, dar m-am convins atunci că acest fenomen nu se va opri aici, că urma să mărşăluiască în întreg teritoriul SUA, poate chiar în lume. Atunci mi-am zis că trebuie să facem cercetări pe care să le putem utiliza în instanţe sau alte evenimente majore şi care să fie de nivelul acelor cercetări de care se folosea partea oponentă. Iată motivul care a dus la formarea Institutului de Cercetare a Familiei în anul 1982. Ne-am adunat mai mulţi şi ne-am zis: „să vedem cine ne poate susţine financiar, scolastic şi poate vom putea să-i înfrângem pe acest grup din punct de vedere politic, poate chiar şi ştiinţific”. Timpul s-a scurs şi homosexualii au decis, mai întâi, să se ocupe de ştiinţă. Raportul Kinsey a fost publicat aproape în întregime. El se referă la un studiu în masă a gaylior şi lesbienilor, în care au fost studiaţi în jur de 4000 gay şi 2000 lesbinene şi care conţine o sumedenie de detalii despre ce fac homosexualii, ce le place să facă în pat, în vecee publice, cât de des intreţineau sex cu copii, şi aşa mai departe. La începutul anului 1980 a devenit evident că aceste statistici pot fi folosite de ambele părţi oponente. colegii mei, desigur că am avut posibilitatea să-l utilizăm în statistica investigată de noi, si ei la rândul lor, puteau utiliza aceste date, dar se confruntau cu divergenţe. Cam în acea perioadă subiectul bolii SIDA apăruse în evidenţă. În 1981 primii gay bolnavi de SIDA au fost descoperiţi în Los Angeles. Până în 1983 mii de gay erau bolnavi de SIDA, câteva sute dintr ei, muriseră deja, iar eu m-am angajat să protejez sistemul de colectare a sângelui. În SUA mulţi oameni obişnuiesc să doneze sânge la, aşa numitul, Depozit Sangvin: se merge la un anumit loc, unde ţi se ia sânge, pe care îl depozitează pentru a-l folosi în cazul oamenilor accidentaţi sau pentru orice om aflat în anumită necesitate. Iată ce reprezintă Depozitul Sangvin, deşi, de obicei, nu primeşti nimic în schimb pentru sângele donat; oamenii cărora li se fac transfuziile, urmează să plătescă pentru cheltuielile de depozitare şi păstrare a sângelui. În scurt timp, oamenii care au utilizat serviciile de transfuzie din aceste depozite sangvine şi, care niciodată nu au fost implicaţi în relaţii homosexuale sau injectare de droguri, au început să se îmbolnăvească. Deşi la acel moment nu ştiam sigur cauza, motivul era că pliculeţele cu sânge erau purtătoare ale virusului HIV care provoacă SIDA. Ca urmare, în jur de 5000 cetăţeni americani au murit din cauza injectării acelui sânge. Am organizat o cruciadă de alarmare pe întreg teritoriul SUA pentru a fi sigur că aceste depozite sangvine să interzică homosexualilor să doneze sânge. Asociaţiile medicale, în special, Asociaţia Depozitelor Sangvine afirmau la acel moment că nu doreau să discrimineze pe nimeni şi dacă un grup de oameni este discriminat, cine ştie ce efecte vor avea asupra altora, etc., şi că nu este etic să le spui oamenilor că sângele lor nu este potrivit. însă am protestat. Activitatea relaţiilor homosexuale este urmată de îmbolnăvirea cu acest flagel şi nu ştim exact motivul pentru care se întâmplă acest lucru. Însă aceşti oameni trebuie să fie dicriminaţi in donarea sangelui. Această luptă a durat pe o perioadă de doi ani şi jumătate. Într-o zi, mergând la Washington, mi s-a spus, în martie 1985, că dorinţa mea urma să se realizeze şi anume că urma se se stabilească o interdicţie pentru donarea de sânge de către homosexuali Această interdicţie este în vigoare până în ziua de azi. Homosexualii au fost foarte nefericiţi, pentru că ei nu doresc să fie discriminaţi. Ei încă sunt nemulţumiţi la ziua de azi cu privire la această interdicţie. Suedia, se pare că anul acesta (2011), a eliminat această interdicţie, pentru că, au spus ei că deţin dispozitive performante la moment, care ar putea reţine aproape orice sânge infectat şi că se angajează cu o eroare de 2 persoane care ar putea fi infectate cu HIV din cauza acestui sânge acceptat şi de la homosexuali. SUA încă nu a mers atât de departe, dar homosexualii continuă să petiţioneze cu privire la acceptarea sângelui lor pentru donaţie. cadrul Institutului am efectuat studii de amploare naţională, un sondaj despre sexualitate, cu cel efectuat de Kinsey Institute şi cu cel efectuat de grupul care a lansat Raportul asupra homosexualilor. Am publicat rezultatele cu ultima ediţie în anul 2005. De atunci încoace activitatea Institutului de Cercetare a Familiei şi-a concentrat eforturile în mare parte asupra studierii literaturii mondiale şi câteodată, preluăm bazele de date oferite în cadrul sondajelor guvernamentale. Când ne-am început activitatea, la începutul anilor 80 foarte puţin se ştia despre sexualitatea umană din punct de vedere ştiinţific. Existau studiile din rapoartele Kinsey ş.a., dar se îngelegea că erau date preconcepute. Astăzi, studii despre sexualitate sunt efectuate aproape de orice ţară cu o anumită regularitate, în SUA – de 2 sau 3 ori pe an. Noi analizăm acele date şi urmărim statisticile temelor care ne interesează; homosexualii, de asemena, au aces la aceste rapoarte şi urmăresc date pentru interesele lor. Astfel că dezbaterea ştiinţifică la această temă este în continuitate. Creştin fiind, am fost îngrijorat de această activitate homosexuală, deoarece este un păcat evidenţiat în Biblie, în învăţăturile părinţilor bisericii, ca fiind extrem de greşit şi excepţional de periculos. exemplu, John Chrysostom (Arhiepiscop de Constantinopol, a.350), probabil cel mai extraordinar predicator al creştinismului, a afirmat că activitatea homosexuală este mai periculoasă decât uciderea. Cunoscând aceste adevăruri, şi mai ales pentru faptul că nu mai dorea nimeni altcineva să înainteze contra mişcării homosexualilor, am simţit că trebuie să fac eu pasul şi să petrec mult timp, chiar să îmi dedic viaţa pentru a confrunta această mişcare şi, în mod special, acest rău. Viaţa a fost interesantă. Pas cu pas homosexualii aproape că au renunţat la încercarea lor de a dovedi ştiinţific că ceea ce fac ei este sănătos şi admisibil, s-au redirecţionat asupra faptului de a obiecta, a critica precum că ei au aceste probleme din cauză că nu sunt acceptaţi. Deci, ei sunt foarte buni la capitolul „a se plânge”, zicând că nu este vina lor, ci e vina noastră. Multe ţări, UE şi SUA în majoritate, au incorporat dorinţa acestui grup şi au declarat oarecum că aceşti sărmani oameni suferă, şi probabil este din cauza vinei noastre şi, deci, ar trebui să le oferim protecţie specială, să ne revanşăm pentru toate căile prin care nu i-am acceptat. Este un lucru straniu, pentru că ei contribuie nefavorabil la situaţia noastră demografică, straniu este, că aceşti oameni ne costă sume enorme de bani. În SUA doar vorbind, o peroasnă infectattă cu HIV răpeşte din bugetul statului 7.000 dolari printre care sunt 550.000 gay infectaţi cu HIV. Aceasta înseamnă o consumare a aproape 4 miliarde de dolari din cauza infecţiei SIDA purtate de homosexuali. Oricum, acest grup de oameni au reuşit cu succes să convingă să nu ne uităm la costuri şi nu privim la ceea ce fac ei, pentru că noi suntem de vină.În mod special femeile, inimile lor se înmoie mai repede şi zic că trebuie şă îi ajutăm pe aceşti oameni. Soţia mea scumpă a fost de partea mea toţi aceşti ani, fiind căsătoriţi de 52 ani, avem 3 copii şi 11 nepoţi. A fost o viaţa interesantă. Mult timp în urmă, gândeam că mă voi căsători cu un slujitor, si vom locui într-un orăşel într-o casă mică şi comodă, iar aceasta nu s-a întâmplat. În schimb, m-am căsătorit cu un bărbat care a călătorit lumea, cu privire la problema homosexualilor, şi am avut parte de timp interesant. Dar ştim că, prin aceasta, Îl slujim pe Domnul, şi El a fost bun cu noi în atâtea feluri. Poate nu suntem iubiţi de oameni, dar avându-L pe Domnul este tot ce ne este necesar. Când Paul a început activitatea asupra subiectului homosexualităţii în Lincoln, Nebraska, fiind într-o zi în călătorie, homosexualii au venit să ne ameninţe. Au sunat într-o noapte, şi mi-au zis că îl vor ucide pe Paul şi pe copii, şi m-am speriat. Un prieten de familie era la noi şi a zis că va rămâne peste noapte în caz că se vor reîntoarce. Aveam trei copii pentru care să-mi fac griji. mergeau la şcoală, iar la acel timp nu aveau garduri care să înconjoare curţile şcolilor, şi am rugat directorii celor trei şcoli să-i supravegheze pe copii, care nu erau deloc fericiţi, că trebuiau să intre în clase de la repaus, înaintea celorlalţi elevi. A fost foarte îngrozitor, dar poliţia a fost cooperativă, circulând prin vecinătatea casei, să se asigure că totul e bine. Obişnuiam să primim, mai puţin acum, corespondenţă nedorită, am primit o pizza pe care n-am comandat-o, primeam reviste pe care nu le doream, o sumedenie de apeluri telefonice. Aceasta pentru un timp, dar a trebuit să excludem numărul nostru de telefon din ghidul de telefoane, pentru că ne sunau noaptea si ne amenintau. Într-o noapte au venit şi au luat iepuraşul viu cu care se juca fiica noastră. Eram sigură că îl voi găsi ziua următoare, crezând că a sărit pe undeva, dar nu l-am mai găsit. Şi aşa au continuat lucrurile un timp bun, dar a meritat să continuăm lupta. Da, erau timpuri când mi-aş fi dorit să trăiesc într-o casă mică într-un orăşel, să nu mă fi căsătorit cu un bărbat atât de controversat. Dar asta-i viata.

Video Details

Duration: 19 minutes and 52 seconds
Country: Moldova
Language: English
Producer: Moldova Crestina TV
Views: 47
Posted by: marianvitalie on Nov 13, 2011

Marturia Familiei Cameron

Caption and Translate

    Sign In/Register for Dotsub to translate this video.